Saturday, February 13, 2016

I've moved blogs

Posted by Raluca Vestem at 13.2.16 0 comments

See you here:

Friday, December 4, 2015

Gând.

Posted by Raluca Vestem at 4.12.15 0 comments
Sunt doar oameni singuri în blocul ăsta.
Oameni eșuați pe țărmul singurătății.
Oameni pe care viața i-a ejectat cumva din sistem…
În garsonierele astea îngrămădite, fiecare suflet își cară poveștile.
Până și garsonierele sunt prea mici pentru atâta singurătate.
O cameră – un om. Un suflet – o poveste.
Tineri și bătrâni deopotrivă, ne împărțim viețile sub același acoperiș.
Mă întreb ce ne-a adus pe toți aici, pe strada scriitorului lui Ion.


Friday, November 6, 2015

He was handsome as a black hole

Posted by Raluca Vestem at 6.11.15 0 comments
He was... magnetic,
charismatic,  
handsome like a black hole,
sucking everything in,
My life, hopes, dreams.

He was crushing me...
Annihilating me,
bringing me to that
zero point.

He was handsome
as a black hole.

Sunday, September 27, 2015

Frică // Fear

Posted by Raluca Vestem at 27.9.15 0 comments
Ploaia
Îmi bate în geam de septembrie
Să spele amintirea unui trecut tomnatic,
Amintirea unei nimicnicii adâng gravată-n pavaje...

Îi deschid geamul
Şi-o las să-mi între-n casă...

Am atâta trecut de spălat,
Atâtea excese de zel şi de furie
Când veghea-mi alertă-i doar frică de tot.

_____

Rain
Knocks on this Septembers window
To wash away the memories of an autumn past,
The memory of a nothingness heavily engraved in the cobblestones...

I open the window
And let it in...

I have so much past to wash clean,
So many excesses of zeal and fury
When my alert watch is fear of everything.

Thursday, September 24, 2015

Cu toamna

Posted by Raluca Vestem at 24.9.15 0 comments
Doi câini cu fețe la fel,
Două flori,
Două femei,
Două epoci distincte.
Doi câini cu fețe la fel
Totul neschimbat.
Doar noi
Și norii de deasupra
Am plecat în lume.

Tuesday, June 23, 2015

Era o zi de marți // It was a Tuesday

Posted by Raluca Vestem at 23.6.15 0 comments
Când te-am întâlnit.
(Mă gândesc adeseori la asta.)
Trecusem de multe ori pe lângă noi, fără a te privi...
Poate că tu te uitasei în zare,
Spre țărmul unei speranțe, sau...
Al unei așteptări?
Țin minte și acum prima noastră atingere,
Mâna mea firavă alunecând pe mâna ta, ți-am spus:
„Ce cald ești!”
Mi-ai zâmbit încurcat;
Se vede că nimeni nu a mai ajuns la concluzia asta despre tine.
(...calde ne-au fost trăirile de-atunci...)

S-a scurs mult nisip în clepsidra noastră,
Iată, anii cum trec!
Iar cu toată zbaterea, cu tot refuzul meu,
Timpul a rămas la fel de ireversibil...
De liniar... de obtuz.
Mi-ai șoptit în loc de adio:
„Poate dacă ne-am fi întâlnit în alt timp...”

It was a Tuesday 


When I first met you.
(I sometimes think about this.)
I have walked past us many times, without looking at you…
Maybe you looked in the horizon,
Towards a shore of hope, or…
Of expectation?
I remember even now our first touch,
My frail hand sliding on your hand, I said:
“You are so warm!”
You smiled at me, puzzled;
Obviously no one reached this conclusion about you before.
(… warm were our feelings then on…)

A lot of sand drained from our hourglass,
Look, the years go by!
And against my struggle, my denial,
Time is as irreversible…
As linear… as obtuse
As it used to be.
You whispered to me instead of goodbye:
“Maybe if we would have met in a different time…”

Saturday, May 16, 2015

Necredinţă

Posted by Raluca Vestem at 16.5.15 0 comments
Din toată sărăcia mea,
Dau bisericii ceva.
N-am să dau la vreun spital
Sau la un copil orfan.
Dară Domnu’ a dat cuvânt:
“Banu-i sfânt!”

“Banu-i sfânt!”
A fost Cuvânt!
Să ne dea Dumnezeu
Minte-n cap şi sănătate
Că în rest avem de toate!
 

Snapshots... în cuvinte Template by Ipietoon Blogger Template | Gadget Review