Friday, December 4, 2015

Gând.

Posted by Raluca Vestem at 4.12.15 1 comments
Sunt doar oameni singuri în blocul ăsta.
Oameni eșuați pe țărmul singurătății.
Oameni pe care viața i-a ejectat cumva din sistem…
În garsonierele astea îngrămădite, fiecare suflet își cară poveștile.
Până și garsonierele sunt prea mici pentru atâta singurătate.
O cameră – un om. Un suflet – o poveste.
Tineri și bătrâni deopotrivă, ne împărțim viețile sub același acoperiș.
Mă întreb ce ne-a adus pe toți aici, pe strada scriitorului lui Ion.


Friday, November 6, 2015

He was handsome as a black hole

Posted by Raluca Vestem at 6.11.15 0 comments
He was... magnetic,
charismatic,  
handsome like a black hole,
sucking everything in,
My life, hopes, dreams.

He was crushing me...
Annihilating me,
bringing me to that
zero point.

He was handsome
as a black hole.

Sunday, September 27, 2015

Frică // Fear

Posted by Raluca Vestem at 27.9.15 0 comments
Ploaia
Îmi bate în geam de septembrie
Să spele amintirea unui trecut tomnatic,
Amintirea unei nimicnicii adâng gravată-n pavaje...

Îi deschid geamul
Şi-o las să-mi între-n casă...

Am atâta trecut de spălat,
Atâtea excese de zel şi de furie
Când veghea-mi alertă-i doar frică de tot.

_____

Rain
Knocks on this Septembers window
To wash away the memories of an autumn past,
The memory of a nothingness heavily engraved in the cobblestones...

I open the window
And let it in...

I have so much past to wash clean,
So many excesses of zeal and fury
When my alert watch is fear of everything.

Thursday, September 24, 2015

Cu toamna

Posted by Raluca Vestem at 24.9.15 0 comments
Doi câini cu fețe la fel,
Două flori,
Două femei,
Două epoci distincte.
Doi câini cu fețe la fel
Totul neschimbat.
Doar noi
Și norii de deasupra
Am plecat în lume.

Tuesday, June 23, 2015

Era o zi de marți // It was a Tuesday

Posted by Raluca Vestem at 23.6.15 0 comments
Când te-am întâlnit.
(Mă gândesc adeseori la asta.)
Trecusem de multe ori pe lângă noi, fără a te privi...
Poate că tu te uitasei în zare,
Spre țărmul unei speranțe, sau...
Al unei așteptări?
Țin minte și acum prima noastră atingere,
Mâna mea firavă alunecând pe mâna ta, ți-am spus:
„Ce cald ești!”
Mi-ai zâmbit încurcat;
Se vede că nimeni nu a mai ajuns la concluzia asta despre tine.
(...calde ne-au fost trăirile de-atunci...)

S-a scurs mult nisip în clepsidra noastră,
Iată, anii cum trec!
Iar cu toată zbaterea, cu tot refuzul meu,
Timpul a rămas la fel de ireversibil...
De liniar... de obtuz.
Mi-ai șoptit în loc de adio:
„Poate dacă ne-am fi întâlnit în alt timp...”

It was a Tuesday 


When I first met you.
(I sometimes think about this.)
I have walked past us many times, without looking at you…
Maybe you looked in the horizon,
Towards a shore of hope, or…
Of expectation?
I remember even now our first touch,
My frail hand sliding on your hand, I said:
“You are so warm!”
You smiled at me, puzzled;
Obviously no one reached this conclusion about you before.
(… warm were our feelings then on…)

A lot of sand drained from our hourglass,
Look, the years go by!
And against my struggle, my denial,
Time is as irreversible…
As linear… as obtuse
As it used to be.
You whispered to me instead of goodbye:
“Maybe if we would have met in a different time…”

Saturday, May 16, 2015

Necredinţă

Posted by Raluca Vestem at 16.5.15 0 comments
Din toată sărăcia mea,
Dau bisericii ceva.
N-am să dau la vreun spital
Sau la un copil orfan.
Dară Domnu’ a dat cuvânt:
“Banu-i sfânt!”

“Banu-i sfânt!”
A fost Cuvânt!
Să ne dea Dumnezeu
Minte-n cap şi sănătate
Că în rest avem de toate!

Tuesday, May 5, 2015

Tatuaj

Posted by Raluca Vestem at 5.5.15 0 comments
Cochetam cu ideea
De a-mi face un tatuaj
De vreo şapte ani.
O iubeam, apoi o ascundeam în suflet
Ca pe un lucru interzis.
Mi-era teamă că
După consumarea iubirii
Între mine şi tatuaj
Vor rămâne doar frustrări
Regrete şi mustrări
De conştiinţă.

...

Din prima clipă
În care acul mi-a pătruns prin piele
Am ştiut.
Acum, mă lupt cu dependenţa-mi
De cerneală
Zi de zi.
Promit să mă opresc la trei.

Wednesday, April 29, 2015

Egalitate // Equality

Posted by Raluca Vestem at 29.4.15 0 comments

Ploaie de primăvară...
Totul devine egal sub stropi.
Pământul, trotuarul şi lumea
Se udă la fel.

____________

Spring rain...
Everything becomes equal under the raindrops.
The earth, the sidewalk, the people,
All get wet in the same way.

Friday, April 17, 2015

Drumeție // Hike

Posted by Raluca Vestem at 17.4.15 0 comments
Merg
pe cărarea abruptă
de munte
care mă va duce
într-un nicăieri
minunat.

__

I walk
on the narrow mountain
path
that brings me
into a perfect
nowhere.

Thursday, April 16, 2015

Dihotomie urbană

Posted by Raluca Vestem at 16.4.15 0 comments
Cu muzica în urechi, din autobuz, observ visător oamenii din maşini şi încerc să îmi imaginez poveştile lor...
În maşini scumpe, soți, soții, cupluri stau unul lângă celălalt, tăcuți, trişti, fără expresie, fără să se privească în ochi. 
Oameni de succes, oameni de carieră, oameni conform tuturor normelor actualei societăți. Oameni care şi-au sacrificat zâmbete şi pasiuni în favoarea unui job mai bine plătit. Oameni care au copii la şcoli scumpe pentru a le oferi siguranța unui viitor liniar; un viitor în limitele siguranței. 
Ah, ce minciună această iluzie a siguranței! 
Oameni îmbrăcați scump, dar incomozi. Oameni crispați. Acum, toate aceste sacrificii atârnă greu în liniştea dintre ei. Doar Rolexul de la mâna lui le aduce aminte de orele sacrificate în favoarea serviciului, ore pe care ar fi trebuit să şi le petreacă în familie. Maşinile lor strălucesc însă privirea le e mată... 
La semafor, dintr-o maşinuță care abia se mai ține, prafuită, ruginită, cu vopseaua sărită pe ici-colo, un cuplu râde copios. Sunt amândoi tineri şi foarte veseli, el poartă un tricou albastru, iar ea are părul castaniu şi foarte lung. Îl sărută rapid la culoarea roşie a semaforului şi îi pune mâna la ochi. Amândoi râd, el îi ia repede mâna de pe față probabil spunându-i că nu vede când se face verde.
Mă uit la ei cu plăcere şi teamă. Mi-e teamă că viitorul lor se află chiar în față, în acel 4x4 scump şi perfect ceruit, în acei oameni cu priviri pierdute.
Mă întreb când, unde şi de ce, pe acest hotar al vieții noastre, ne pierdem bucuria de a trăi?
Autobuzul porneşte din nou, lent,  lăsând în urmă maşina albă şi veche.
Din restul bolizilor cu pretenții de bogăție oamenii nu schițează un gest. 
Ce este fericirea, de fapt?

Monday, April 13, 2015

Aprilie

Posted by Raluca Vestem at 13.4.15 0 comments
În dimineața aceea mă trezise ciripitul puternic al păsărilor în loc de claxoanele nervoase ale şoferilor. Le-am ascultat cu ochii închişi şi zâmbetul larg, întinzându-mă în căldura patului de brad ca o pisică pe covată.
Satul. Atât de atemporal şi primordial şi totuşi cel care dă sens timpului. Locul unde anotimpurile încă se mai succed în ordinea cunoscută din copilărie.
Am ascultat cântecul sălbatic al pădurii până am adormit din nou.
La prânz, soarele mă dogorea leneş, cu aromă de concediu. Albinele zumzăiau cu hărnicie prin florile de primăvară. Până şi cafeaua e mai bună acasă...
Pisicile şi câinele familiei se întreceau în gudureli în jurul picioarelor mele.
În pijamale, ciufulită, tăcută, le priveam pe toate cu sufletul şi le strângeam la piept cu dorul unei revederi.

Friday, April 10, 2015

Ploaie în martie // Raining in March

Posted by Raluca Vestem at 10.4.15 0 comments
Oraşul miroase a praf ud şi eşapament.
Plouă rar şi mărunt, iar ploaia îmi bate în lentilele ochelarilor.
Mă plimb grăbită pe sub picături şi sorb cu nesaț mirosul de praf.
Miroase a primavară.

Raining in March


The city smells like wet dust and exhaust gases.
It rains slowly and tender, and the rain hits my glasses.
I walk fastly under the drops and breathe in the smell of dust.
It smells of spring

Wednesday, March 18, 2015

Contrast urban // Urban Contrast

Posted by Raluca Vestem at 18.3.15 0 comments
         Ghetouri pline
       De copii flămânzi.
… hoteluri pentru câini…

--------------------------------------

     Ghettos filled
With hungry children.
    ... dog hotels...

Monday, March 16, 2015

TU // YOU

Posted by Raluca Vestem at 16.3.15 0 comments
TU



Într-o încercare absurdă a universului
De a face sens,
Ai apărut tu.

Tu,
Cel-fără-de-cal-alb; tu
Cel-fără-de-promisiuni
De basme cu zâne.

Tu,
Zâmbet contagios; tu
Păgân pe o cruce de aur;

Tu,
Semizeu al dimineţilor cu soare.

Tu,
Hippiot recurent, calm întruchipat,
Nebun abstract.

Tu,
Viitor neverosimil,
Alb-întinat.

Tu, imperfect.

Ai apărut tu
Şi universul meu s-a oprit în loc.

YOU



In an absurd try of the universe
To make sense,
You appeared.

You,
The-one-without-white-horse; you
The-one-with-no-promises
Of fairy-tales.

You,
Contagious smile; you
Pagan on a gold cross;

You,
Demigod of my sunny mornings.

You,
Recurrent hippie, embodied calmness,
Abstract madness.

You,
Unlikely future,
Tainted-white.

You, imperfect.

You appeared
And my universe stood still.

Monday, March 9, 2015

Emigrare

Posted by Raluca Vestem at 9.3.15 0 comments
Am plecat de-acasă
Cu un scop şi-un gând,
Acum suntem stranieri
Back off und
Achtung!

Am uitat speranţele
Ce zboară-n amurg,
Noi suntem stranieri
Back off und
Achtung!

Cu istoria uitată
Noi nu vrem pământ,
Noi suntem stranieri
Au revoir,
Pe curând!

Wednesday, February 25, 2015

Urbis Perpetuum

Posted by Raluca Vestem at 25.2.15 0 comments
La fel ca voi
La colţ de rând aştept
Sentinţa nemuririi. Să uit
De cine sunt, de unde vin...
Să fiu perfect impersonală!
Să fiu cum sunteţi voi. Că voi
Sunteţi ca ei, şi ei
Sunt cum îi vor ceilalţi.

O culoare

Posted by Raluca Vestem at 25.2.15 0 comments
Ale lumii neajunsuri
Le deplâng printr-o culoare.

Atât mai are până moare
Lumea,
O culoare.

Cu o floare
N-am făcut nici primăvară,
Nici culoare;
Totul moare.

Tuesday, February 24, 2015

Dezrădăcinare

Posted by Raluca Vestem at 24.2.15 0 comments
Privesc pe geam
Din camera viselor mele,
Și văd doar cerul și un deal.

Nu mă leagă nimic de nimeni,
Căci cerul este fals,
Și dealu-i de beton.

Privesc pe geam
Același geam ce a-mpietrit
Demult, ca tot orașul.

Privesc pe geam,
Și azi, și mâine, din același loc;
Nimic nu mă leagă de nimeni...

Monday, February 23, 2015

Dimineaţă de iarnă

Posted by Raluca Vestem at 23.2.15 0 comments
Februarie.
Tăcere.
O garsonieră de 18 metri pătraţi, întoarsă pe dos…
…miros de cafea.
E rece în casă.
Mă lipesc de caloriferul călâi.
Afară, peisaj îngheţat la -1°.
O pasăre taie cerul.
Tăcere...
Cafeaua e singurul lucru cald din garsoniera asta.
Mi-e sufletul îngheţat!
Sorb încet din ceaşca pe care scrie „LOVE”, fără a avea vreo semnificaţie anume.
Nimic nu mişcă, în zare.
Totul e tăcut şi-mi place.

Wednesday, February 18, 2015

Sondaj de opinie

Posted by Raluca Vestem at 18.2.15 0 comments
Cu burţile pline, priviţi şi contemplaţi
Cum mor bătrânii-n stradă.
Cum plâng că n-au, c-ar da orice să aibă
Un lemn de foc, un colţ de pâine, sau
O cană caldă
Şi voi, ca nişte mistici,
Le puneţi toate în statistici.

Friday, February 13, 2015

Patul // The Bed

Posted by Raluca Vestem at 13.2.15 0 comments
Patul…
acest templu sfânt 
al sexului şi somnului.

Patul…
tronul domniei mele
efemere.

Patul mi-e
martorul viselor şi
firmiturilor de pizza
mâncate la film.

E centrul universului;
E reper şi mişcare.

Întotdeuna mă voi întoarce
în pat.
El e constanta valoare
a timpului
.


The Bed


The bed...
this sacred temple
of sex and sleep.

The bed...
the throne of my ephemeral
reign.

The bed is 
the witness of my dreams and
pizza crumbs
eaten at a movie.

It's the center of the universe;
It's landmark and movement.

I will always return
into bed.
It is the constant value
of time.

Thursday, February 12, 2015

O altă poezie // Another poem

Posted by Raluca Vestem at 12.2.15 0 comments
Cu toţii suntem psihotici, nu-i aşa?
Părem normali în nebunia noastră…
Curată şi sinceră
Nebunie!
Iată, ţi-am mai scris ceva
Ce nu vei citi,
O altă poezie…

Another poem


We are all psychotic, aren't we?
We seem normal in our madness...
Clear and sincere
Madness!
There, I wrote you another thing
You won't read,
Another poem...

Monday, February 9, 2015

În seara asta nu voi citi... // Tonight I won’t be reading...

Posted by Raluca Vestem at 9.2.15 0 comments
Ci îmi voi privi reflexia în geam, prin întunericul rece al nopţii.
Mă voi pierde în ochii mei mari, copilăroşi, întrebători.
Ochii mei care pun semnul întrebării asupra întregii umanităţi şi chiar asupra lor. Mai ales asupra lor.
Îmi voi pierde privirea în traficul de dinaintea mea, în furnicarea infinită a semenilor mei.
Mă voi gândi la efemeritate, la sărăcie, la mizerie, la minciuni...
la culoarea roşie a semaforului.
În seara asta nu voi citi
pe autobuz.


Tonight I won’t be reading...


But I will watch my reflection into the window, through the cold darkness of the night.
I will lose myself into my big, childish, questioning eyes.
My eyes that put into question all humanity and even themselves. Especially themselves.
I will lose my sight in the traffic in front of me, in the infinite swarming of my kind.
I will think of ephemeral, of poverty, of dirtiness, of lies...
of the red color of the traffic light.
Tonight I won’t be reading
on the bus.

Dor de ducă

Posted by Raluca Vestem at 9.2.15 0 comments
            Sufăr. Sufăr de „dor de ducă”. Mă lovește uneori așa, din senin...  Dorul de ducă de tot! Să las în urmă tot ce am construit până atunci și să o iau de la capăt într-un alt colț de lume, pretinzând că sunt o altă eu. Știu de fiecare dată că, dacă voi face acest lucru, nu voi ajunge decât în același punct - în teama unei plictiseli precoce, simțind iarăși nevoia de a fugi în lume.
            Întreaga-mi ființă îmi vibrează cu dor de ducă. Visez uneori, cu ochii deschiși, cum într-o zi mă voi ridica din biroul acesta minuscul în care lucrez, fără să-mi pese de cana de ceai care-mi aburește în partea dreaptă sau de copacul din fața geamului, în ramurile căruia am privit scurgerea anotimpurilor și a anilor mei. Dar știu că indiferent de locul în care voi fugi nu voi scăpa de dorul de ducă sau de teama perfidă a plafonării.
            Dorul de ducă se naște în mine și moare ca valurile unui ocean. Dorul de ducă e fluxul și refluxul meu. Pentru a-mi păstra iluzia libertății, mi-am rezumat bunurile personale la câteva haine și câteva cărți. Mai multe cărți decât haine.
            Construiesc, prin dorul meu de ducă, poezie. Îmi trimit cuvintele, ca niște cercetași timizi, în recunoaștere. Îmi pun dorul și nevoia de rătăcire în ele. Cu gândul descopăr noi hotare. Într-o zi gândurile nu-mi vor mai fi îndeajuns și voi pleca, voi pleca în lume, iar în urma mea totul va fi mut. Mut și meschin. 

Imperfecţiune // Imperfection

Posted by Raluca Vestem at 9.2.15 0 comments
Aproape de tine, sunt
Aproape zăpadă; aproape albă...
...aproape ninsă...
Aproape iarnă-i afară, în Cluj...
Aproape nins, aproape alb.

Imperfection


Almost close to you, I am
Almost snow; almost white...
...almost snowed on...
Almost winter outside, in Cluj...
Almost snowed, almost white.

Thursday, February 5, 2015

Dacă ne-am fi întâlnit în alt timp... // If we would have met into a different time...

Posted by Raluca Vestem at 5.2.15 0 comments
În alt timp,
ți-aș fi simțit pauza dintre cele două cuvinte,
ca bătaia unei inimi.

În alt timp aș fi fost un alt om,
poate-o povară,
o definiție de nedescris a nebuniei.

În al timp,
aș fi fost, poate, o constantă
și nu o elipsă...



If we would have met into a different time...


In a different time,
I would have felt the pause between your words
like a heart’s beat.

In a different time I would have been another person,
maybe a burden,
an unspeakable definition of madness.

In a different time,
I could have been, maybe, a constant
and not an ellipse...

Saturday, January 31, 2015

Insomnii // Insomnia

Posted by Raluca Vestem at 31.1.15 0 comments
Îţi scriu, şi-apoi tac,
Şterg şi rescriu
Mă-nvelesc cu tăcere...

Vorbesc despre noi
Ca şi când viitorul ar putea fi
La plural...

Îţi scriu şi rescriu
Şi-apoi tac...
Târziu în noapte.

__

I write to you, then sit still,
Delete and rewrite,
I wrap myself in silence...

I talk about us
As the future could be 
In plural...

I write, rewrite
Then sit still...
Late in the night.

Friday, January 30, 2015

Ți-aș fi putut opri plecarea? // Could I have stopped your leaving?

Posted by Raluca Vestem at 30.1.15 0 comments
Cu răbdarea unui nemuritor ți-am așteptat venirea,
Ca o dorință a Apocalipsei
În mărturia singurătății mele.
Am șoptit mici secrete urechilor tale, zidurilor,
Nopții noastre.
În întuneric te-am ascuns ca pe-o dorință interzisă.
Am urmărit atingerea pașilor tăi pe caldarâm
Și umbra alergându-ți lângă mine...
Nu a plouat în acea noapte...

 Could I have stopped your leaving?


With the patience on an immortal I’ve awaited your arrival
As a desire of the Apocalypse
In the testimony of my loneliness.
I’ve whispered small secrets to your ears, to the walls,
To our night.
In the darkness I hid you like a forbidden desire.
I watched the touch of your foodsteps on the cobblestones
And your shadow running alongside me...
It didn’t rain that night...

Monday, January 26, 2015

Ermetism // Hermetic

Posted by Raluca Vestem at 26.1.15 0 comments
Totul era închis...
Cerul,
străduța pe care alerg,
urbea și
magazinul de la colț.
Omul.
Mai ales Omul era închis
în sine însuși,
de sine însuși.


Hermetic


Everything was closed...
The sky,
the street I am running on,
the urban and
the shop in the corner.
The Man.
Especially the Man was closed
inside himself,
from himself.

Sunday, January 25, 2015

Paranoia la ceas de seară

Posted by Raluca Vestem at 25.1.15 0 comments
Este ceva în neregulă…
Şi-o simţi în aer.

În fiecare gură de aer
Înnecată, înfundată, pe care o respiri
Dintr-un oraş murdar.

E ceva în neregulă şi parcă tu
Nu aparţii acestei lumi alienate.

Neregula se zbate în tine să se explice
Prin fiecare por, prin fiecare sudoare,
Prin fiecare tumoră,
Prin fiecare cangrenă…

Este ceva în neregulă cu lumea
Şi-o simţi în aer…

Este ceva în neregulă…
Cu abatoarele,
Unde animalele devin materie primă,
Cu spitalele,
Unde organele devin materie primă,
Cu şcolile,
Unde copiii devin materie primă.

Este ceva în neregulă
Cu structura societăţii însăşi,
Cu canalizările,
Cu străzile,
Cu mall-urile,
Cu exploatările de gaze de şist,
Cu cianurarea,
Cu defrişarea,
Cu deşertificarea,
Cu tehnologizarea…
Parcă nu sunt aşa cum
Ar trebui să fie.

Este ceva în neregulă cu lumea
Şi-o simţi în aer…

E ca un tremur,
O zbatere.
În fiecare nerv,
Muşchi, por, păr
Şi merge pnă în adâncul
Fiinţei tale omnisciente.
E ca o teamă ce transcende
Limitele acceptate ca “real”.
E ca o grabă perpetuă
A unui lucru niciodată
Pe deplin terminat.
TU eşti neterminat!

Este ceva în neregulă cu lumea
Şi-o simţi în aer…

Wednesday, January 21, 2015

Poezie anarhistă

Posted by Raluca Vestem at 21.1.15 0 comments

Tuesday, January 20, 2015

The crush

Posted by Raluca Vestem at 20.1.15 0 comments
He...
...he could be that man
You’ll never notice in a crowded place...

He could be the man who watches you
with silent eyes
when your path crosses his
and your worlds collide.

He might be the one who kneads your dreams
in a voluptuousness flavor of his lips
always silent, always absent.

He
is the one
that crushed me.

Monday, January 19, 2015

Transhumanţă

Posted by Raluca Vestem at 19.1.15 0 comments
Pungeşti,
Roşia,
Certej
Şi Brad.
Nu-i nimic.
Să mergem mai departe,
Zic.

Baia-Mare,
Muncel,
Bolcana,
Rovina.
Nu-i nimic.
Să mergem,
Să mergem mai departe,
Zic.

România,
Suedia,
China,
Canada,
Peru.
Nu-i nimic.
Să mergem mai departe,
Zic.

Africa,
America,
Asia
Europa,
Nu-i nimic.
Nu-i nimic.
Hai mai departe
Zic.

Pământ.
Terra, Earth, Jord,
Sau cum mai vrei să-i zici 

Nu-i nimic.
Ia-ţi aurul în geantă
Şi gazele în pungă
Şi haide mai departe,
Zic.


 (Pentru cei care incă nu au aflat despre ce este vorba: mă refer la exploatările de aur prin cianurare în mine de tip open pit şi extracţia gazelor de şist. Problema nu este una locală, pentru a fi ignorată, ci este globală. Unde vom mai merge când tot globul se va dărâma sub greutatea lăcomiei noastre?)

Wednesday, January 14, 2015

Polenizare

Posted by Raluca Vestem at 14.1.15 0 comments

Tuesday, January 13, 2015

Gând final // Final Thought

Posted by Raluca Vestem at 13.1.15 0 comments
Prin false amintiri mă reîntorc la noi,
...la mirosul pierdut al copacilor desfrunziți;
Prin culorile terne ale unei toamne
Care nu a fost niciodată a noastră.
Străbat cu gândul distanța dintre real și dorință, real și adevăr.
...nici frunzele arțarilor nu și-au găsit locul în cuvintele tale...
Cu demnitatea rănitului pășesc acum prin versuri
și cu dor mă arunc în trecut,
în fascinația extazului unei amintiri,
cu poezia lui Bukowski și-a nebuniei lui Bach...
Uit de frigul de afară, de ploaia din ianuarie și de
golul din fiecare.
Gândul meu final se îndreaptă acum către tine,
Adulmecând urmele pașilor tăi
Prin locuri părăsite de noapte și de iarnă.
Absurdul acestor zile mă înfioară cu tăceri...
...mi-e teamă de bătrânețe și de eternitate...
Visez, căci tu, nălucă, închipuire a dorințelor,
Nu ai existat niciodată, iar afară
Mă plouă-n ianuarie.



Final thought


Through fake memories I go back to us,
... at the lost smell of the leafless trees;
Through the tarnished colors of an autumn
That was never ours.
I cross with my thought the distance between reality and desire, reality and truth.
... not even the maple leaves found place in your words...
With the dignity of the wounded I step now through verses
And with longing I throw myself in the past,
With Bukowski’s poetry and Bach’s madness...
I forget about the cold that’s outside, the rainy January and the emptiness of each of us.
My final thought heads now towards you,
Sniffing the memory of your footsteps
Through places deserted of night and of winter.
The absurd of these days shudders me with silence...
... I fear old age and eternity...
I’m dreaming, because you, ghost, imagination of my desires,
You never existed, and outside
It’s raining in January.
 

Snapshots... în cuvinte Template by Ipietoon Blogger Template | Gadget Review