Saturday, January 31, 2015

Insomnii // Insomnia

Posted by Raluca Vestem at 31.1.15 0 comments
Îţi scriu, şi-apoi tac,
Şterg şi rescriu
Mă-nvelesc cu tăcere...

Vorbesc despre noi
Ca şi când viitorul ar putea fi
La plural...

Îţi scriu şi rescriu
Şi-apoi tac...
Târziu în noapte.

__

I write to you, then sit still,
Delete and rewrite,
I wrap myself in silence...

I talk about us
As the future could be 
In plural...

I write, rewrite
Then sit still...
Late in the night.

Friday, January 30, 2015

Ți-aș fi putut opri plecarea? // Could I have stopped your leaving?

Posted by Raluca Vestem at 30.1.15 0 comments
Cu răbdarea unui nemuritor ți-am așteptat venirea,
Ca o dorință a Apocalipsei
În mărturia singurătății mele.
Am șoptit mici secrete urechilor tale, zidurilor,
Nopții noastre.
În întuneric te-am ascuns ca pe-o dorință interzisă.
Am urmărit atingerea pașilor tăi pe caldarâm
Și umbra alergându-ți lângă mine...
Nu a plouat în acea noapte...

 Could I have stopped your leaving?


With the patience on an immortal I’ve awaited your arrival
As a desire of the Apocalypse
In the testimony of my loneliness.
I’ve whispered small secrets to your ears, to the walls,
To our night.
In the darkness I hid you like a forbidden desire.
I watched the touch of your foodsteps on the cobblestones
And your shadow running alongside me...
It didn’t rain that night...

Sunday, January 25, 2015

Paranoia la ceas de seară

Posted by Raluca Vestem at 25.1.15 0 comments
Este ceva în neregulă…
Şi-o simţi în aer.

În fiecare gură de aer
Înnecată, înfundată, pe care o respiri
Dintr-un oraş murdar.

E ceva în neregulă şi parcă tu
Nu aparţii acestei lumi alienate.

Neregula se zbate în tine să se explice
Prin fiecare por, prin fiecare sudoare,
Prin fiecare tumoră,
Prin fiecare cangrenă…

Este ceva în neregulă cu lumea
Şi-o simţi în aer…

Este ceva în neregulă…
Cu abatoarele,
Unde animalele devin materie primă,
Cu spitalele,
Unde organele devin materie primă,
Cu şcolile,
Unde copiii devin materie primă.

Este ceva în neregulă
Cu structura societăţii însăşi,
Cu canalizările,
Cu străzile,
Cu mall-urile,
Cu exploatările de gaze de şist,
Cu cianurarea,
Cu defrişarea,
Cu deşertificarea,
Cu tehnologizarea…
Parcă nu sunt aşa cum
Ar trebui să fie.

Este ceva în neregulă cu lumea
Şi-o simţi în aer…

E ca un tremur,
O zbatere.
În fiecare nerv,
Muşchi, por, păr
Şi merge pnă în adâncul
Fiinţei tale omnisciente.
E ca o teamă ce transcende
Limitele acceptate ca “real”.
E ca o grabă perpetuă
A unui lucru niciodată
Pe deplin terminat.
TU eşti neterminat!

Este ceva în neregulă cu lumea
Şi-o simţi în aer…

Wednesday, January 21, 2015

Poezie anarhistă

Posted by Raluca Vestem at 21.1.15 0 comments

Tuesday, January 20, 2015

The crush

Posted by Raluca Vestem at 20.1.15 0 comments
He...
...he could be that man
You’ll never notice in a crowded place...

He could be the man who watches you
with silent eyes
when your path crosses his
and your worlds collide.

He might be the one who kneads your dreams
in a voluptuousness flavor of his lips
always silent, always absent.

He
is the one
that crushed me.

Monday, January 19, 2015

Transhumanţă

Posted by Raluca Vestem at 19.1.15 0 comments
Pungeşti,
Roşia,
Certej
Şi Brad.
Nu-i nimic.
Să mergem mai departe,
Zic.

Baia-Mare,
Muncel,
Bolcana,
Rovina.
Nu-i nimic.
Să mergem,
Să mergem mai departe,
Zic.

România,
Suedia,
China,
Canada,
Peru.
Nu-i nimic.
Să mergem mai departe,
Zic.

Africa,
America,
Asia
Europa,
Nu-i nimic.
Nu-i nimic.
Hai mai departe
Zic.

Pământ.
Terra, Earth, Jord,
Sau cum mai vrei să-i zici 

Nu-i nimic.
Ia-ţi aurul în geantă
Şi gazele în pungă
Şi haide mai departe,
Zic.


 (Pentru cei care incă nu au aflat despre ce este vorba: mă refer la exploatările de aur prin cianurare în mine de tip open pit şi extracţia gazelor de şist. Problema nu este una locală, pentru a fi ignorată, ci este globală. Unde vom mai merge când tot globul se va dărâma sub greutatea lăcomiei noastre?)

Wednesday, January 14, 2015

Polenizare

Posted by Raluca Vestem at 14.1.15 0 comments

Tuesday, January 13, 2015

Gând final // Final Thought

Posted by Raluca Vestem at 13.1.15 0 comments
Prin false amintiri mă reîntorc la noi,
...la mirosul pierdut al copacilor desfrunziți;
Prin culorile terne ale unei toamne
Care nu a fost niciodată a noastră.
Străbat cu gândul distanța dintre real și dorință, real și adevăr.
...nici frunzele arțarilor nu și-au găsit locul în cuvintele tale...
Cu demnitatea rănitului pășesc acum prin versuri
și cu dor mă arunc în trecut,
în fascinația extazului unei amintiri,
cu poezia lui Bukowski și-a nebuniei lui Bach...
Uit de frigul de afară, de ploaia din ianuarie și de
golul din fiecare.
Gândul meu final se îndreaptă acum către tine,
Adulmecând urmele pașilor tăi
Prin locuri părăsite de noapte și de iarnă.
Absurdul acestor zile mă înfioară cu tăceri...
...mi-e teamă de bătrânețe și de eternitate...
Visez, căci tu, nălucă, închipuire a dorințelor,
Nu ai existat niciodată, iar afară
Mă plouă-n ianuarie.



Final thought


Through fake memories I go back to us,
... at the lost smell of the leafless trees;
Through the tarnished colors of an autumn
That was never ours.
I cross with my thought the distance between reality and desire, reality and truth.
... not even the maple leaves found place in your words...
With the dignity of the wounded I step now through verses
And with longing I throw myself in the past,
With Bukowski’s poetry and Bach’s madness...
I forget about the cold that’s outside, the rainy January and the emptiness of each of us.
My final thought heads now towards you,
Sniffing the memory of your footsteps
Through places deserted of night and of winter.
The absurd of these days shudders me with silence...
... I fear old age and eternity...
I’m dreaming, because you, ghost, imagination of my desires,
You never existed, and outside
It’s raining in January.

Sunday, January 11, 2015

Duminică după-amiază

Posted by Raluca Vestem at 11.1.15 0 comments
Din bucătăria strâmtă
A apartamentului tău
Îmi las ochii să se odihnească
Peste orizontul urban al blocurilor frânte.

Îmi las gândurile să mângâie forma bolnavă
A standardizării.

Îmi închipui furnicarea infinită a acestor necunoscuţi
Asemenea mie.

Vinul îmi abureşte în cană,
Checul se coace-n cuptor, iar tu mă aştepţi
Cu înţelegerea unui animal rănit.

Mă întorc spre tine cu zâmbet absent.
Suntem cu toţii la fel.

Sărăcie // Poverty

Posted by Raluca Vestem at 11.1.15 0 comments
În noapte,
Pe bulevardul spart,
Nins şi-apoi plouat,
Doar curvele
Şi câinii vagabonzi
Mai stau la agăţat. 



Poverty


In the night,
On the broken boulevard,
Snowed and then rained on,
Only hookers
And stray dogs
Still hang around.

Wednesday, January 7, 2015

România mea nu e România lor

Posted by Raluca Vestem at 7.1.15 0 comments
Cum poţi să-mi spui
Că nu-mpărţim aceeaşi Românie?
Când împărţim xenofobia
Şi strabismul ortodoxiei?
Când împărţim aceeaşi sărăcie?

Sunday, January 4, 2015

Uitare

Posted by Raluca Vestem at 4.1.15 0 comments
Din gara părăsită
Nici visele nu dor…
Nu pleacă,
Pe șinele de tren…

Oricum n-ar duce nicăieri,
Decât spre alte
Gări,
Pierdute în uitare.

Modernitate

Posted by Raluca Vestem at 4.1.15 0 comments
Nu mai suntem ce am fost.
Acum, beţivii beau
La un party sau măcar
O bere goală, într-o seară
Oarecare.

Nu mai suntem ce am fost.
În loc să umblăm
După muze,
Ieşim seara la agăţat.
De priviri, de târfe,
De sâni
Ieşiţi de sub bluze.
 

Snapshots... în cuvinte Template by Ipietoon Blogger Template | Gadget Review