Wednesday, February 25, 2015

Urbis Perpetuum

Posted by Raluca Vestem at 25.2.15 0 comments
La fel ca voi
La colţ de rând aştept
Sentinţa nemuririi. Să uit
De cine sunt, de unde vin...
Să fiu perfect impersonală!
Să fiu cum sunteţi voi. Că voi
Sunteţi ca ei, şi ei
Sunt cum îi vor ceilalţi.

O culoare

Posted by Raluca Vestem at 25.2.15 0 comments
Ale lumii neajunsuri
Le deplâng printr-o culoare.

Atât mai are până moare
Lumea,
O culoare.

Cu o floare
N-am făcut nici primăvară,
Nici culoare;
Totul moare.

Tuesday, February 24, 2015

Dezrădăcinare

Posted by Raluca Vestem at 24.2.15 0 comments
Privesc pe geam
Din camera viselor mele,
Și văd doar cerul și un deal.

Nu mă leagă nimic de nimeni,
Căci cerul este fals,
Și dealu-i de beton.

Privesc pe geam
Același geam ce a-mpietrit
Demult, ca tot orașul.

Privesc pe geam,
Și azi, și mâine, din același loc;
Nimic nu mă leagă de nimeni...

Monday, February 23, 2015

Dimineaţă de iarnă

Posted by Raluca Vestem at 23.2.15 0 comments
Februarie.
Tăcere.
O garsonieră de 18 metri pătraţi, întoarsă pe dos…
…miros de cafea.
E rece în casă.
Mă lipesc de caloriferul călâi.
Afară, peisaj îngheţat la -1°.
O pasăre taie cerul.
Tăcere...
Cafeaua e singurul lucru cald din garsoniera asta.
Mi-e sufletul îngheţat!
Sorb încet din ceaşca pe care scrie „LOVE”, fără a avea vreo semnificaţie anume.
Nimic nu mişcă, în zare.
Totul e tăcut şi-mi place.

Wednesday, February 18, 2015

Sondaj de opinie

Posted by Raluca Vestem at 18.2.15 0 comments
Cu burţile pline, priviţi şi contemplaţi
Cum mor bătrânii-n stradă.
Cum plâng că n-au, c-ar da orice să aibă
Un lemn de foc, un colţ de pâine, sau
O cană caldă
Şi voi, ca nişte mistici,
Le puneţi toate în statistici.

Friday, February 13, 2015

Patul // The Bed

Posted by Raluca Vestem at 13.2.15 0 comments
Patul…
acest templu sfânt 
al sexului şi somnului.

Patul…
tronul domniei mele
efemere.

Patul mi-e
martorul viselor şi
firmiturilor de pizza
mâncate la film.

E centrul universului;
E reper şi mişcare.

Întotdeuna mă voi întoarce
în pat.
El e constanta valoare
a timpului
.


The Bed


The bed...
this sacred temple
of sex and sleep.

The bed...
the throne of my ephemeral
reign.

The bed is 
the witness of my dreams and
pizza crumbs
eaten at a movie.

It's the center of the universe;
It's landmark and movement.

I will always return
into bed.
It is the constant value
of time.

Thursday, February 12, 2015

O altă poezie // Another poem

Posted by Raluca Vestem at 12.2.15 0 comments
Cu toţii suntem psihotici, nu-i aşa?
Părem normali în nebunia noastră…
Curată şi sinceră
Nebunie!
Iată, ţi-am mai scris ceva
Ce nu vei citi,
O altă poezie…

Another poem


We are all psychotic, aren't we?
We seem normal in our madness...
Clear and sincere
Madness!
There, I wrote you another thing
You won't read,
Another poem...

Monday, February 9, 2015

În seara asta nu voi citi... // Tonight I won’t be reading...

Posted by Raluca Vestem at 9.2.15 0 comments
Ci îmi voi privi reflexia în geam, prin întunericul rece al nopţii.
Mă voi pierde în ochii mei mari, copilăroşi, întrebători.
Ochii mei care pun semnul întrebării asupra întregii umanităţi şi chiar asupra lor. Mai ales asupra lor.
Îmi voi pierde privirea în traficul de dinaintea mea, în furnicarea infinită a semenilor mei.
Mă voi gândi la efemeritate, la sărăcie, la mizerie, la minciuni...
la culoarea roşie a semaforului.
În seara asta nu voi citi
pe autobuz.


Tonight I won’t be reading...


But I will watch my reflection into the window, through the cold darkness of the night.
I will lose myself into my big, childish, questioning eyes.
My eyes that put into question all humanity and even themselves. Especially themselves.
I will lose my sight in the traffic in front of me, in the infinite swarming of my kind.
I will think of ephemeral, of poverty, of dirtiness, of lies...
of the red color of the traffic light.
Tonight I won’t be reading
on the bus.

Dor de ducă

Posted by Raluca Vestem at 9.2.15 0 comments
            Sufăr. Sufăr de „dor de ducă”. Mă lovește uneori așa, din senin...  Dorul de ducă de tot! Să las în urmă tot ce am construit până atunci și să o iau de la capăt într-un alt colț de lume, pretinzând că sunt o altă eu. Știu de fiecare dată că, dacă voi face acest lucru, nu voi ajunge decât în același punct - în teama unei plictiseli precoce, simțind iarăși nevoia de a fugi în lume.
            Întreaga-mi ființă îmi vibrează cu dor de ducă. Visez uneori, cu ochii deschiși, cum într-o zi mă voi ridica din biroul acesta minuscul în care lucrez, fără să-mi pese de cana de ceai care-mi aburește în partea dreaptă sau de copacul din fața geamului, în ramurile căruia am privit scurgerea anotimpurilor și a anilor mei. Dar știu că indiferent de locul în care voi fugi nu voi scăpa de dorul de ducă sau de teama perfidă a plafonării.
            Dorul de ducă se naște în mine și moare ca valurile unui ocean. Dorul de ducă e fluxul și refluxul meu. Pentru a-mi păstra iluzia libertății, mi-am rezumat bunurile personale la câteva haine și câteva cărți. Mai multe cărți decât haine.
            Construiesc, prin dorul meu de ducă, poezie. Îmi trimit cuvintele, ca niște cercetași timizi, în recunoaștere. Îmi pun dorul și nevoia de rătăcire în ele. Cu gândul descopăr noi hotare. Într-o zi gândurile nu-mi vor mai fi îndeajuns și voi pleca, voi pleca în lume, iar în urma mea totul va fi mut. Mut și meschin. 

Imperfecţiune // Imperfection

Posted by Raluca Vestem at 9.2.15 0 comments
Aproape de tine, sunt
Aproape zăpadă; aproape albă...
...aproape ninsă...
Aproape iarnă-i afară, în Cluj...
Aproape nins, aproape alb.

Imperfection


Almost close to you, I am
Almost snow; almost white...
...almost snowed on...
Almost winter outside, in Cluj...
Almost snowed, almost white.

Thursday, February 5, 2015

Dacă ne-am fi întâlnit în alt timp... // If we would have met into a different time...

Posted by Raluca Vestem at 5.2.15 0 comments
În alt timp,
ți-aș fi simțit pauza dintre cele două cuvinte,
ca bătaia unei inimi.

În alt timp aș fi fost un alt om,
poate-o povară,
o definiție de nedescris a nebuniei.

În al timp,
aș fi fost, poate, o constantă
și nu o elipsă...



If we would have met into a different time...


In a different time,
I would have felt the pause between your words
like a heart’s beat.

In a different time I would have been another person,
maybe a burden,
an unspeakable definition of madness.

In a different time,
I could have been, maybe, a constant
and not an ellipse...
 

Snapshots... în cuvinte Template by Ipietoon Blogger Template | Gadget Review