Wednesday, April 29, 2015

Egalitate // Equality

Posted by Raluca Vestem at 29.4.15 0 comments

Ploaie de primăvară...
Totul devine egal sub stropi.
Pământul, trotuarul şi lumea
Se udă la fel.

____________

Spring rain...
Everything becomes equal under the raindrops.
The earth, the sidewalk, the people,
All get wet in the same way.

Friday, April 17, 2015

Drumeție // Hike

Posted by Raluca Vestem at 17.4.15 0 comments
Merg
pe cărarea abruptă
de munte
care mă va duce
într-un nicăieri
minunat.

__

I walk
on the narrow mountain
path
that brings me
into a perfect
nowhere.

Thursday, April 16, 2015

Dihotomie urbană

Posted by Raluca Vestem at 16.4.15 0 comments
Cu muzica în urechi, din autobuz, observ visător oamenii din maşini şi încerc să îmi imaginez poveştile lor...
În maşini scumpe, soți, soții, cupluri stau unul lângă celălalt, tăcuți, trişti, fără expresie, fără să se privească în ochi. 
Oameni de succes, oameni de carieră, oameni conform tuturor normelor actualei societăți. Oameni care şi-au sacrificat zâmbete şi pasiuni în favoarea unui job mai bine plătit. Oameni care au copii la şcoli scumpe pentru a le oferi siguranța unui viitor liniar; un viitor în limitele siguranței. 
Ah, ce minciună această iluzie a siguranței! 
Oameni îmbrăcați scump, dar incomozi. Oameni crispați. Acum, toate aceste sacrificii atârnă greu în liniştea dintre ei. Doar Rolexul de la mâna lui le aduce aminte de orele sacrificate în favoarea serviciului, ore pe care ar fi trebuit să şi le petreacă în familie. Maşinile lor strălucesc însă privirea le e mată... 
La semafor, dintr-o maşinuță care abia se mai ține, prafuită, ruginită, cu vopseaua sărită pe ici-colo, un cuplu râde copios. Sunt amândoi tineri şi foarte veseli, el poartă un tricou albastru, iar ea are părul castaniu şi foarte lung. Îl sărută rapid la culoarea roşie a semaforului şi îi pune mâna la ochi. Amândoi râd, el îi ia repede mâna de pe față probabil spunându-i că nu vede când se face verde.
Mă uit la ei cu plăcere şi teamă. Mi-e teamă că viitorul lor se află chiar în față, în acel 4x4 scump şi perfect ceruit, în acei oameni cu priviri pierdute.
Mă întreb când, unde şi de ce, pe acest hotar al vieții noastre, ne pierdem bucuria de a trăi?
Autobuzul porneşte din nou, lent,  lăsând în urmă maşina albă şi veche.
Din restul bolizilor cu pretenții de bogăție oamenii nu schițează un gest. 
Ce este fericirea, de fapt?

Monday, April 13, 2015

Aprilie

Posted by Raluca Vestem at 13.4.15 0 comments
În dimineața aceea mă trezise ciripitul puternic al păsărilor în loc de claxoanele nervoase ale şoferilor. Le-am ascultat cu ochii închişi şi zâmbetul larg, întinzându-mă în căldura patului de brad ca o pisică pe covată.
Satul. Atât de atemporal şi primordial şi totuşi cel care dă sens timpului. Locul unde anotimpurile încă se mai succed în ordinea cunoscută din copilărie.
Am ascultat cântecul sălbatic al pădurii până am adormit din nou.
La prânz, soarele mă dogorea leneş, cu aromă de concediu. Albinele zumzăiau cu hărnicie prin florile de primăvară. Până şi cafeaua e mai bună acasă...
Pisicile şi câinele familiei se întreceau în gudureli în jurul picioarelor mele.
În pijamale, ciufulită, tăcută, le priveam pe toate cu sufletul şi le strângeam la piept cu dorul unei revederi.

Friday, April 10, 2015

Ploaie în martie // Raining in March

Posted by Raluca Vestem at 10.4.15 0 comments
Oraşul miroase a praf ud şi eşapament.
Plouă rar şi mărunt, iar ploaia îmi bate în lentilele ochelarilor.
Mă plimb grăbită pe sub picături şi sorb cu nesaț mirosul de praf.
Miroase a primavară.

Raining in March


The city smells like wet dust and exhaust gases.
It rains slowly and tender, and the rain hits my glasses.
I walk fastly under the drops and breathe in the smell of dust.
It smells of spring
 

Snapshots... în cuvinte Template by Ipietoon Blogger Template | Gadget Review