Tuesday, June 23, 2015

Era o zi de marți // It was a Tuesday

Posted by Raluca Vestem at 23.6.15 0 comments
Când te-am întâlnit.
(Mă gândesc adeseori la asta.)
Trecusem de multe ori pe lângă noi, fără a te privi...
Poate că tu te uitasei în zare,
Spre țărmul unei speranțe, sau...
Al unei așteptări?
Țin minte și acum prima noastră atingere,
Mâna mea firavă alunecând pe mâna ta, ți-am spus:
„Ce cald ești!”
Mi-ai zâmbit încurcat;
Se vede că nimeni nu a mai ajuns la concluzia asta despre tine.
(...calde ne-au fost trăirile de-atunci...)

S-a scurs mult nisip în clepsidra noastră,
Iată, anii cum trec!
Iar cu toată zbaterea, cu tot refuzul meu,
Timpul a rămas la fel de ireversibil...
De liniar... de obtuz.
Mi-ai șoptit în loc de adio:
„Poate dacă ne-am fi întâlnit în alt timp...”

It was a Tuesday 


When I first met you.
(I sometimes think about this.)
I have walked past us many times, without looking at you…
Maybe you looked in the horizon,
Towards a shore of hope, or…
Of expectation?
I remember even now our first touch,
My frail hand sliding on your hand, I said:
“You are so warm!”
You smiled at me, puzzled;
Obviously no one reached this conclusion about you before.
(… warm were our feelings then on…)

A lot of sand drained from our hourglass,
Look, the years go by!
And against my struggle, my denial,
Time is as irreversible…
As linear… as obtuse
As it used to be.
You whispered to me instead of goodbye:
“Maybe if we would have met in a different time…”
 

Snapshots... în cuvinte Template by Ipietoon Blogger Template | Gadget Review